Cactusi de desert.
Originari, in majoritate, din intinderile uscate ale Mexicului si Americii de Nord.
Tulpina acestor plante este mult ingrosata, suculenta, transformata intr-un adevarat rezervor de apa pentru a le permite sa reziste la perioade lungi de seceta.
Ea prezinta totodata pigmenti clorofilieni pentru a indeplini functiile frunzelor care sunt transformate in spini.
Simpla sau ramificata, tulpina are forme si marimi foarte diferite de la specie la specie (globuloasa, columnara, cilindrica, aplatizata etc.).
Marimea plantei poate fi de la cativa centimetri (Frailea, Blossfeldia liliputana) pana la 10 - 20 m (Cereus, Opuntia).
Epiderma tulpinii este groasa si acoperita de un strat ceros.
Unele dintre specii prezinta un invelis de perisori.
De asemenea, tulpina poate fi crestata longitudinal, poate prezenta protuberante numite mamile sau sa fie plana.
Toate aceste adaptari morfologice au drept scop marirea suprafetei de asimilare si a puterii de aparare impotriva soarelui dogoritor.
Dar, organul caracteristic tulpinii de cactus este “areola” care reprezinta echivalentul mugurelui axilar de la plantele cu tulpini normale.
Areolele asezate pe coaste sau in capetele mamilelor sunt distribuite uniform pe toata suprafata tulpinii.
La unele specii sunt acoperite cu perisori.
Ele dau nastere la spini (frunzale), flori, ramificatii.
Tulpina are crestere erecta (Cereus peruvianus), urcatoare (Peireskia), taratoare sau pendenta (Cereus flageliformis).
Spinii au forme, marimi, culori diferite si sunt dispusi in centrul sau imprejurul areolei.
Ei vor fi moi, duri sau elastici.
Culoarea spinilor variaza de la alb transparent la negru, trecand printr-o gama ampla de nuante ale celorlalte culori.
Singurul cactus cu frunze adevarate este Peireskia.
Cateva specii au frunze cu crestere incompleta ce cad de timpuriu.
Florile bisexuale, cel mai adesea solitare, tubulare la baza, sunt viu colorate de la alb pana la cele mai diverse nuante de rosu, roz, galben.
Unele specii au florile placut parfumate.
Infloresc ziua sau noaptea, iar durata florilor este foarte mica, adeseori cateva ore si cel mult cateva zile.
Fructul (comestibil la unele specii) cuprinde numeroase seminte capabile sa germineze imediat dupa coacerea fructului, dar si sa-si prelungeasca rasarirea pana la 1 - 2 ani.
Car priveste sistemul radicular, acesta este profund la Lobivia, Mamillaria, ramuros, cu dezvoltarea mai mult la suprafata, decat in profunzime (Cereus, Echinopsis, Opuntia), fasciculat la alte specii.
Dintre cactusii desertici mai cultivati sunt:
Opuntia are tulpina si ramificatiile plate (ovoidale, eliptice, circulare) sau cilindrice, articulate, uneori cu frunze adevarate foarte mici, incomplet dezvoltate, ce cad de timpuriu.
Areolele sunt catifelate, iar spinii albi, galbeni sau rosii.
Florile, mari, rosii, galbene sau albe, apar pe marginea ramificatiilor.
O. inermis (limba soacrei) este specia cea mai raspandita la noi.
Are tulpinile turtite, ovoide, cu spini mari, rigizi.
O. microdasys cu tulpina puternic ramificata.
Ramificatiile turtite, ovale, sunt acoperite de grupuri mici de peri mici, incarligati (numiti glohidii), de culoare alba, galbena sau rosiatica.
O. cylindrica are tulpina si ramificatiile cilindrice.
Cereus cuprinde foarte multe specii, in general, cu tulpini columnare, pana la 15 - 20 m inaltime, cu coaste longitudinale.
C. peruvianus.
Tulpina prezinta 6 - 9 coaste longitudinale, pronuntate, are culoarea verde inchis si florile albe, nocturne.
Infloreste vara pe o perioada lunga de timp.
C. p. monstruosus ramifica foarte mult si are aspect diform.
C. jamacaru se aseamana mult cu C. peruvianus.
Are 4 - 6 coaste, varfurile de crestere albastrui, spinii sunt galbeni si albi, inflorirea este de durata mai lunga.
Aporocactus flageliformis este un cactus popular si usor de cultivat.
Tulpinile pendente (care atarna) il recomanda pentru cosuri suspendate.
Florile, mari, rosii, apar primavara.
Chamaecereus silvestrii este, de asemenea, o planta foarte cunoscuta.
Lastareste mult si se intinde rapid.
Produce flori rosii, primavara devreme.
Cephalocereus senilis, tulpina nu ramifica si este complet acoperita de spini mici - peri lanosi, lungi, de culoare alba.
Florile sunt galbene, dar in conditii de camera nu infloreste niciodata.
Cleistocactus strausii creste pana la 1 m inaltime.
Spinii teposi, albi dau plantei o aparenta argintie.
Florile sunt mici, de culoare rosie.
Echinocactus cuprinde circa 400 specii cu tulpini globuloase sau cilindrice, cu coaste proeminente si spinii mari, rigizi.
E. grusonii (cactusul butoi) are tulpina globuloasa si spini ascutiti, aurii.
In varf formeaza o coroana de spini lanosi, aurii.
Nu infloreste in camera.
E.horizontalonius formeaza flori roz inchis pe o tulpina semisferica, albastruie.
Echinopsis are tulpina globuloasa sau columnara, cu spini scurti sau lungi, frumos colorati.
Produce flori mari pe pedunculi vigurosi.
E. eyriesii prezinta spini scurti, maronii, pe coaste proeminente si flori parfumate.
E. rhodotricha are spini lungi, maronii si flori mai putin parfumate.
Mamillaria este un gen care insumeaza peste 400 de specii ale caror plante sunt globuloase sau scurt cilindrice, cu mamilele de forme si marimi diferite, asezate in randuri spiralate.
Spinii pot fi mici sau mari, drepti sau curbati, grosi sau subtiri (uneori ca firul de par), netezi sau aspri, divers colorati.
Florile au tubul floral scurt si sunt asezate cel mai adesea ca intr-o coronita, in partea de varf a tulpinii.
Fructele cilindrice, rosii, contin seminte foarte mici, maronii - negricioase.
M. gracilis are spinii albi, M. pusila - spini mici, moi, galbeni, M. centricirrha - mamile si spini mari, galbeni - roscati; M. wildii - tulpini cilindrice, cu mamile pronuntate, tuberculiforme si spini in forma de carlig.
Gymnocalycium cuprinde cactusii sub forma de barbie.
Tulpina mica, globuloasa este verde, costata si spinoasa.
Are si specii, in intregime, rosii sau galbene.
G. mihanovichii friedrichii sau cactusul cu capul rosu stralucitor, care se altoieste pe un cactus verde.


Oaspetii ghimpati aduc un farmec de desert in locuinte. Ei sunt usor de ingrijit si ofera o paleta larga de alegere, de la pitici nostimi pana la uriasi fascinanti. La moda: cactusii cu flori.
Variati, usor de ingrijit si exotici - acesta este motto-ul cactusilor. Fie ca dvs. cautati solisti impresionanti pentru camere mari, fie pitici care isi gasesc locul pe un pervaz ingust, pentru fiecare varianta exista specii cu marimea potrivita. Un mic efort de ingrijire necesita orice cactus. De asemenea, ei garanteaza o aparitie complet neobisnuita, care atrage toate privirile. Nu este de mirare ca acesti oaspeti impozanti si ghimpati se bucura de o mare apreciere.
Cactusii inmagazineaza apa in tulpinile lor sferice si in forma de coloana. Acesta este modul prin care au reusit sa supravietuiasca in locurile de origine, in deserturile si zonele stancoase din America de Nord si de Sud. In locul frunzelor au ace, prin care nu se evapora apa si care protejeaza de soare si de animale. Cand ingrijiti cactusii trebuie sa luati in consideratie aceste semne caracteristice. Prea multa apa si prea putina lumina sunt cei mai mari dusmani ai acestor plante care inmagazineaza apa. Reteta succesului suna astfel: un loc foarte luminos sau insorit si pastrarea unor intervale mari de udare. Locurile potrivite pentru cactusi sunt ferestrele orientate spre sud si ferestrele luminate orientate spre est si vest. Nu amplasati plantele la o departare mai mare de un metru de fereastra, caci intensitatea luminii scade rapid o data cu cresterea distantei. Din mai pana la sfarsitul lui septembrie, cactusii se simt bine afara, intr-un loc ferit de ploaie. La udare, esentiala este cantitatea de apa si intervalul de udare. In loc sa administrati cactusilor apa in stropi zilnici, ei trebuie mai degraba udati din belsug vara, dupa care pamantul trebuie lasat sa se usuce: cactusii mici care cresc pe pervazul ferestrelor au nevoie de apa o data pe saptamana. In cazul plantelor solitare mari din ghivece spatioase, udati pamantul o data la 4-6 saptamani. Udarea mai frecventa este necesara doar daca ghiveciul este batut de soare si se incinge sau cand ghiveciul sta, inauntru, langa o sursa de caldura care usuca pamantul. Pentru ingrasare si plantare se folosesc amestecuri potrivite pentru necesitatile cactusilor. Din martie pana la sfarsitul lui august, ingrasamantul pentru cactusi se administreaza conform instructiunilor de pe pachet, in apa de udat. Pentru schimbarea ghiveciului se foloseste pamant special. El este permeabil la apa si fereste radacinile de udare excesiva. Protejati-va de ghimpi cu ajutorul unor manusi groase.
Decorati pamantul din ghivece cu pietricele sau bile de sticla colorate. Vasele ce contin mai multi cactusi sunt foarte atragatoare. Pentru iernare cactusii nu au neaparat nevoie de un loc racoros si luminos. Cele mai multe specii suporta bine temperaturile din camera si pot ramane in locul obisnuit si iarna. O iernare racoroasa si uscata este importanta mai ales pentru toate soiurile de Mammillaria si Rebutia, caci ele infloresc doar dupa o pauza de iarna. Din noiembrie pana in martie se tin la temperaturi de 6 pana la 14 grade si nu se uda. Cactusii din casa se uda rar. Oferiti-le un loc luminos, dar nu deasupra caloriferului. Udati solitarii din belsug la inceputului lui octombrie, apoi faceti o pauza pana in februarie.



Cactusii de desert
Aceste specii sunt originare numai in cele doua continente ale Americii. Cu toate acestea, multi oameni, cand se gadesc la cactusi, ii vad crescand in desertul Sahara, unde nu exista practic nici un pic de apa. Aceasta perceptie gresita trebuie stearsa definitiv din minte daca vreti sa pregatiti / amenajati unui mediu propice pentru cactusii de desert. Acestia exista intr-o mare varietate de forme - exista cactusi mici, plati, columnari, dar si giganti mari cat copacii. Desi conditiile de cultivare ale cactusilor de desert sunt asemanatoare cu cele ale cactusilor de jungla, ele variaza totusi in functie de fiecare tip. Sfaturile urmatoare sunt generalizate.

Pamantul
Majoritatea speciilor de cactusi prefera un sol bogat in substante nutritive, pietros si cu un drenaj bun. Pentru a crea un mediu in care sa creasca bine cactusii, trebuie sa folositi aceleasi ingrediente care sunt folosite si la cactusii de jungla: pietris, turba, talas. Amestecul de pamant trebuie sa fie aerisit, usor drenabil. Radacinile cactusilor nu trebuie sa stea in pamant imbibat cu apa. Ca sa va dati seama daca pamantul este bun pentru cactusi trebuie sa observati cum se comporta solul atunci cand udati; apa nu ar trebui sa balteasca la suprafata si sa se scurga cu greu, ci sa treaca cu usurinta prin pamant si sa curga prin gaurile speciale din ghiveci, in tavita. Intotdeauna trebuie sa va asigurati ca ghiveciul are gauri prin care apa se poate scurge, pentru cas nu este bine ca aceasta sa stea pe fundul vasului.

Apa
Cactusii de desert au o abilitate fantastica de a supravietui in conditii extreme, cu temperaturi foarte ridicate si medii aride, aspre. Cu toate acestea, ideea ca ei nu au nevoie de apa sau ca ar trebui udati cat mai putin pentru a se dezvolta corect este fara discutie o idee falsa. In realitate, apa este un element esential cand vine vorba de supravietuirea cactusilor. Reputatia lor, de care am vorbit mai devreme, vine din cauza abilitatii lor de a supravietui in zone in care apa este disponibila numai in cantitati mici si la intervale neregulate. Majoritatea cactusilor de desert pot rezista la perioade lungi de seceta. Acest lucru se intampla pentru ca ei stocheaza apa pe care o primesc in tesuturi. In plus, cactusii contin multe alte caracteristici care le permit sa retina acea umezeala si sa nu se usuce in caldura sufocanta.

Cactusii de desert sunt astfel ''construiti'' pentru a rezista conditiilor grele din habitatul natural in care se gasesc. Cu toate acestea, cand vine vorba de udare, cactusii nu trebuie uitati; nu le creati conditii de seceta, pentru ca aceste conditii le sunt potrivite numai in mediul lor natural. Fie ca sunt plantati in ghiveci, fie ca aveti norocul sa locuiti intr-o zona atat de calda incat sa ii puteti planta direct in gradina, cactusii trebuie udati de cate ori pamantul este uscat. Astfel, in zonele uscate si cu temperaturi ridicate, udati la intervale de o saptamana. In zonele mai reci si cu mai multa umezeala, udarea se poate face la 3-4 saptamani. Cheia succesului nu este sa evitati udarea, ci sa evitati sa udati prea mult. Cu alte cuvinte, e mai bine sa dati mai putina apa decat e nevoie, decat sa inecati cactusul. Evitati sa udati daca solul este inca umed.

Lumina
Spre deosebire de alti cactusi, cei de desert prefera sa primeasca multa lumina. Cand sunt inca mici, soarele este daunator, asa ca nu mutati cacturii in plin soare pana nu au un sistem de radacini bine stabilit si sanatos. Chiar si atunci este bine sa feriti plantele de soarele puternic de amiaza. Acest lucru este recomandabil la cactusii plantati in ghivece deoarece caldura soarelui va incalzi radacinile cactusului mult mai repede decat insituatia in care acesta este plantat direct in pamant, in gradina. Un mod de a preveni acest fenomen este sa folositi ghivece ale si sa nu expuneti in permanenta cactusii la soare direct.

Daca dvs. cultivati cactusii in ghivece, ca plante de interior, sunt slabe sansele de a veti gasi in casa vreun loc in care acestia sa poata beneficia de cantitatea de lumina de care au nevoie. Din contra. In acest caz, folositi lampi fluorescente. Este usor de stabilit cand cactusii au nevoie de mai multa lumina: atunci cand cresc firavi.