Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine.
Cacteele(cactusii) sunt plante suculente,lipsite de frunze(cu exceptia genurilor Peireskia si Rhodocactus),extrem de rezistente la seceta,prevazute cu spini,avand forme si dimensiuni extrem de variate.
Principala utilitate a cactusilor o constituie infrumusetarea gradinilor botanice sau a colectiilor particulare(chiar in apartamente).
Cactusii sunt originari de pe continentul american,capatand ulterior o raspandire deosebita.Provenind din regiuni desertice sau semidesertice,unde cantitatea de precipitatii este redusa,cactusii s-au adaptat in special prin disparitia frunzelor si transformarea lor in spini,necesarul de apa fiind retinut in tulpina carnoasa sau in radacina.
Dezvoltarea cactusilor este conditionata de clima zonei in care se cultiva.Astfel,in tara noastra conditiile climaterice determina un ciclu scurt de vegetatie(cca. 7 luni,intre aprilie si octombrie) in care este necesar sa se asigure cactusilor conditiile pentru ca acestia sa poata parcurge toate stadiile de dezvoltare.In perioada rece(decembrie-martie) cactusii trebuie protejati in incinte inchise si incalzite,ei neputand suporta rigorile iernii.
Cactusi este denumirea plantelor din familia coctacee.In natura exista peste 3000 specii de cactusi.Patria acestor "arici verzi" din lumea vegetala este continentul american.Ea se intinde de la Canada pina la Patagonia, cuprinzind si unele insule din Oceanul Pacific si Oceanul Atlantic.Cactusii sunt raspinditi in zonele de desert, de semidesert, in zonele de stepa si in padurile tropicale, atit pe litoral, fiind mereu stropiti de apa sarata a oceanului, cit si in raioanele muntoase, ridicindu-se uneori pina la 5000 m de asupra nivelului marii.
Cactusii au aparut pe pamint cu mai bine de 55 mln.de ani in urma.Stramosii acestor plante originale au trait in conditiile favorabile ale tropicelor si subtropicelor si avea tulpini si frunze obisnuite, ca si alte plante. Pe masura schimbarii conditiilor climaterice, care deveneau tot mai aride, se schimbau si cactusii, adoptindu-se la conditiile extremale de existenta.Frunzele lor s-au transformat in spini, ghimpi, tepi si perisori, care ne surprind prin diversitatea de forme, culori si dimensiuni.Tulpinile cactusilor s-au ingrosat treptat, devenind carnoase si fiind, de cele mai dese ori , acoperite cu o pajghita de ciara.Datorita acestor particularitati (care sunt o adoptare la conditiile de seceta), aceste plante folosesc intr-un mod foarte economic apa pe care o acumuleaza cu mare greutate.
Si totusi, in padurile tropicale mai intilnim si azi cactusi inzestrati cu frunze adevarate, cum sunt de exemplu, speciile stravechiului gen pereschia.
Cactusii pot avea forma de arbori, de arbusti, de semiarbusti, sau de plante erbacee.Exista cactusi pitici, cu inaltimea de numai 1-2 cm si cactusi cu inaltimea de pina la 10-12 m (cereusul daiami din Argentina, care atinge circa 25 m inaltime si e un adevarat gigant in lumea cactusilor); cactusii cu tulpina in forma de coloana, de candelabru si cactusi - "butoae", care pot acumula pina la 2500-3000 l de apa.
Cactusii in floare reprezinta o adevarata feerie, cucerindu-ne prin diversitatea culorilor.Florile lorpot avea de la 2 mm in diametru (la unele specii de pipsalis) pina la 45 cm (la unele specii de hilocereus).
Majoritatea cactusilor se caracterizeaza prin polenizare incrucisata: cu ajutorul insectelor, vintului, pasarilor ( minunatele colibri) si chiar al liliecilor.Ziua in pustiu aerul si solul se inferbinta, iar noaptea temperature lor scade pina la 10-12 C. La o scadere de temperature atit de brusca umezeala care se gaseste in aer fie chiar si in cantitati mici, noaptea se deune pe cactusi sip e sol, sub forma de roua.Iata acum incep sa lucreze acumulatorii de umezeala:ghimpii, perisorii si radacinile laterale, pe care cactusul si le imprastie ca pe o plasa, pina la o distanta de 4-5 m. Radacina principala serveste, in special, pentru ficsarea radacinii de pamint.La multi cactusi radacina principala este ingrosata, servind drept “depozit” de substante nutritive.
Cunoasterea particularitatilor de trai ale cactusilor in natura are o mare importanta pentru crearea conditiilor necesare acestor vetuitoare gimpoase de pe pervazurile noastre. Cactusii originari din pustiu au nevoie de mult soare, ei trebuie expusi la lumina circa 3-4 ore pe zi.
Insa soarele prea ferbinte le provoaca - pe lastarii tineri apar niste pete galbene..Deosebit de periculos este soarele de primavera, cind cactusii dupa repausul lor de iarna incep sa creasca.Primavara ei trebuie obisnuiti treptat cu soarele, umbrindu-I cu hirtie alba s-au cu tifon.La fel se procedeaza si vara, cind ii scoatem la balcon s-au in gradina.Cactusii au neaparat nevoie de aer proaspat si daca nu aveti posibilitate sa-I duceti in gradina , aerisiti mai des incaperea unde se afla ei.Tineti minte, insa, ca “aricii verzi ” pot sis a “raceasca” , ei nu suporta curentii de aer.
Desi majoritatea cactusilor sunt locuitori ai pustiului, nu procedam correct atunci cind ii udam rar, indifferent de anotimp.Vara pamintul din givece trebuie sa fie umed.Daca solul este uscat, radacinile subtiri per, iar daca are prea multa umezeala planta putrezeste.Pe timp cald, insorit cactusii cactusii trebuie udati de 2-3 ori pe saptamina, cind e arsita - mai des, iar pet imp polios si posomorit - mai rar. Aciasta regula trebuie s-o stiti bine.Vara e bines a-I stropim zilnic cu ajutorul unui pulverizator sau sa-I adam cu o stropitoare.Cactusii trebuie stropiti dimineata devreme, cind soarele abia rasare, sau sara.Nu se stropesc cactusii acopetiti cu perisori albi lungi si desi, deoarece apa , le incilceste perisorii, lipsind planta de farmec.
Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine.
Frunzele sunt transformate in spini (exceptie Peireskia). Pe suprafata tulpinii se afla numerosi muguri care la cactusi se numesc areole. Din areole iau nastere spinii, florile, ramificatiile laterale.
Florile sunt mari, la multe specii chiar uriase, de diferite forme, intens colorate si de durata scurta. Parfumul este prezent numai la cateva specii. Fructul este o baca ce contine numeroase seminte (la unele specii este comestibil).
Cactusii au crestere lenta. Perioada de inflorire este primavara si vara pentru majoritatea speciilor. Inflorirea este strans legata de ingrijirea acordata fiecarui tip de cactus.
Lumina intensa este absolut necesara pentru aceste plante. Ele trebuie plasate pe cat posibil la fereastra. Daca fereastra are expozitia sudica este cu atat mai bine. Aceleasi locuri insorite, dar racoroase si uscate, trebuie asigurate iarna. In acest sezon sunt suficiente temperaturi de 8-10°C ziua si 4-6°C noaptea.
Caldura putina corelata cu umiditatea redusa face ca planta sa treaca printr-o perioada de repaus care poate dura 4-5 luni. Nerespectarea repausului constituie cauza neinfloririi si dobandirii unui aspect necaracteristic, nefiresc.
Excesul de umezeala este foarte daunator, in special iarna, daca se asociaza cu temperatura scazuta. In lunile noiembrie-decembrie sunt suficiente 2-3 udari, in luna ianuarie nu se uda, udarea reluandu-se in februarie.
Cantitatea de apa si frecventa se cresc treptat, pe masura ce apar cresteri vegetative noi.
Vara, cactusii se trateaza ca orice planta. Incepand cu partea a doua a toamnei, pamantul se tine mai mult uscat decat umed, se da numai atata apa cat sa se previna zbarcirea.
Aerisirea camerei in care sunt asezati cactusii este obligatorie. Aerul statut este daunator plantelor.
Pamantul in care se cultiva cactusii trebuie sa lase apa sa se scurga bine si sa nu fie prea bogat in componente organice.
De exemplu, un amestec alcatuit din pamant de telina sau de gradina, pamant de frunze, turba fibroasa si nisip, la care se adauga spartura de ghivece, poate fi foarte bun.
Cactusii se inmultesc in mod obisnuit prin seminte si butasi. Semanatul se poate face oricand, dar cel mai bine este primavara.
In acest scop se folosesc ladite sau ghivece nu prea inalte si bine dezinfectate.
De asemenea, dezinfectia pamantului si chiar a semintelor cu hipermanganat de potasiu nu trebuie omisa. La udare este bine sa se foloseasca apa de ploaie. Repicarea rasadurilor se face numai daca sunt prea dese.
Momentul optim este la aparitia primelor rozete de spini. Abia dupa circa 6-8 luni, plantele sunt trecute in ghivece foarte mici, de 4-6 cm in diametru.
Butasirea este mai simpla si rapida. Ea se executa primavara si vara (mai-iulie). Se fac butasi de varfuri sau fragmente de tulpina sau pur si simplu se desprind lastarii de la baza plantei sau de pe ramificatiile mai mari. Dupa taiere, butasii nu se planteaza imediat. Ei se tin cateva zile sau saptamani intr-un loc calduros, aerisit si umbrit, pentru ca ranile facute sa se cicatrizeze (sa formeze crusta).
Dupa aceea se planteaza la circa 2 cm adancime pe substratul de nisip ceva mai grosier sau in perlit. La aparitia primelor radacini se face trecerea in ghivece cu pamant.
O alta metoda de inmultire a cactusilor este altoirea folosita insa numai la speciile care au un sistem radicular foarte slab si o crestere extrem de lenta.
De asemenea, la cactusi se fac o serie de altoiri decorative, in care caz este vorba de combinatii executate strict in scop ornamental (de exemplu: Peireskia cu Zigocactus, Cereus cu Echinocactus etc).
Metodele de altoire sunt: in despicatura, in copulatie si prin alipire. Cel mai bun moment pentru altoire este vara.